O poveste despre alegeri
”Nea Ilie are vreo 80 de ani si sta intr-o casuta mica, cu o singura odaie, langa Moara Dracului, o trecatoare-ngusta prin care curge un parau manios, pe drumul spre Rarau. Cascioara se reazima pe o coasta de deal, linga padurea de brazi, si de jur imprejur e pustiu, nici tipenie de om pin’ la Cimpulung Modovenesc, la vreo doispe kilometri. Nea Ilie e numai oase, un om maruntel, il poti lua usor subrat si fugi cu el. Ii place sa stea acolo, singur – desi are casa frumoasa in Cimpulung – cu animalele lui si cu cele ale padurii. In ziua cind o fost treaba cu alegerile, s-o trezit dimineata tare, pe la patru, nu se ridicase intunericul de pe munti, “ca sa fiu primu’ la votare, la Liceul Militar, sa-l votez pe domnu’ Constantinescu si sa scapam de comunisti”. Nea Ilie e om hotarit, cu frontul de Rasarit facut din cap in coada, care stie ce zice si ce vrea. Inceputul lui noiembrie ’96, ninsese oleaca. Si-o pus costumul popular, ca era zi mare, apoi bundita, s-o primenit, o apucat felinarul de toarte si o pornit-o pe carare. O umbra maruntica, mergind sa salveze lumea. “Cind dau sa pun mina pe portita din vale, ursu’ in carare, pe partea cealalata. Strig la el, nica. Dau din felinar, nica iara. Haulesc, iuhu-hu, iuhu-hu, nici ca vroia. Imi atinea calea. Ma intorn, iau furca din grajd si ma dau la urs. O giuma de ora mi-o luat sa dau ursu’ din carare ca sa ma poci duce la votare, la Liceul Militar. Da’ tot am agiuns primu’. Si l-am votat pe domnul Constantinescu, ca sa scapam cit ii lumea asta tara de comunisti!”.
Era noiembrie 1996. Nea Ilie are trei toamne de-acum de cind a plecat pe cealalata lume. Cine ne mai scapa anul asta de comunisti?”