Cum anul acesta mi-am inscris fetita cea mare la scoala am aprofundat mai bine subiectul. Acest lucru insemnand vizite la scoala, socializare cu viitoarea invatatoare, depunere dosar, urmarit sursele de informare (TV, presa si internet).
Pe internet am dat de acest articol care mi-a adus aminte de perioada mea de studii (primare, gimnaziale si liceale). Nu am fost un copil problema dar ca orice copil mai faceam si nazbatii si nu puneam intotdeauna scoala pe primul loc. Am avut noroc de invatatori si profesori foarte buni dar in primul rand am avut (si am) noroc de parinti foarte buni.Tin minte ca in acel timp parintii mai lucrau in schimburi si locuind la casa mai erau si treburile gospodaresti. Cu toate acestea nu exista o zi in care mama sau tata sa nu ma intrebe daca mi-am facut temele sau sa ma verifice daca simteau (si credeti-ma parintii simt) ca ii mint. Mi-o mai si luam. Atunci ma suparam. Dar cu timpul mi-am dat seama ca imi voiau binele si cu toata oboseala de dupa munca aveau grija sa ma urmareasca si pe mine, sa-mi urmareasca temele si activitatea scolara.
Multi dintre parintii colegilor de gradina ai fetitei mele au incercat diferite metode de a inscrie odrasla la scoala pe care ei o considera buna: mutatie (fictiva sau nu!) in cartierul unde e scoala respectiva, apelarea la eterneul PCR (Pile Cunostinte Relatii) si chiar am auzit de un mercurial financiar/cadouri etc. De acord dragi parinti – va inscrieti copii la niste scoli primare de care ati auzit ca sunt bune . Asa… si? Cum sunteti foarte ocupati probabil ca se vor ocupa bonele/bunicile/matusile etc de ei pana cand veniti obositi de la job-ul (poate) bine platit si stresant, va trimiteti copii la TV/calculator seara apoi la culcare…Chiar considerati ca in ciclul primar de invatamant e asa de importanta locatia unde aveti copilul? Sau sa fiti voi, ca si parinti, adevaratii mentori si formatori ai copiilor vostri?
In concluzie intreb: avem grija de copii nostri sau ii lasam pe altii sa o faca?