Filmul de sambata seara

Citind dis-de-dimineata stirile din saptamana care in curand se va incheia am dat peste urmatorul articol

Sigur ca articolul e scris pe genunchi, fara a reprezenta un demers jurnalistic autentic, dar “fotografiaza” o situatie actuala a industiei respective.

Activand peste un “cincinal”  in domeniul respectiv pot (am pretentia ca pot) spune ca sunt mult mai multi (decat cei inclusi in articol) care se preteaza la aceste practici din diferite motive: vanzari mai mari sub acoperisul unei marci comerciale cunoscute, acoperire mediatica a productiilor slabe, inconstienta Pr-ista, campanii expansioniste nerealiste (ne laudam ca vindem la mult decat producem), etc.

Oricum expozitiunea de mai sus am facut-o cu scopul introducerii unui film pe care il ador pur si simplu:

 Sunt cateva scene care au intrat in folclorul cinematografic:

 1.

2.

3.

Si cum la un film moralizator e indicat de consumat un vin SIGUR (din propria experienta dar “De gustibus non est disputandum”) :


- vin alb : Un super vin sec, in special Chardonnay dar merge si acesta.
- vin rosu: fara retineri, cel mai bun vin rosu romanesc degustat pana acum (preferinte personale) : un Merlot de Ceptura

Posted in filmul de sambata seara, secretul lui bachus | Leave a comment

Filmul de sambata seara

Pentru aceasta seara de toamna mi-am propus sa revad un alt film clasic :Un homme et une femme 





Din distributie amintesc pe Anouk Aimée si pe Jean-Louis Trintignant

Mai multe detalii despre film, aici

Coloana sonora este de asemenea excelenta -compozitor Francis Lai care a mai compus printre altele muzica din Love Story si din majoritatea filmelor de Claude Lelouch.

Un vin din Franta s-ar potrivi, dar nu unul rosu, dur si sec ci unul mai usor: un roze din Cotes de Provence.

Posted in anouk aimee, filmul de sambata seara, jean louis Trintignant. Francis Lai, une homme et une femme, vinuri | Leave a comment

Filmul de sambata seara

Un film de Oscar cu una din cele mai mari actrite pe care cinematografia mondiala o are. Este vorba de Sophia Loren ,  filmul este “La ciociara”, in regia unui titan: Vittorio De Sica:

Mai multe detalii despre film aici.

Ca de obicei, ma voi delecta cu un vin pe masura filmului- Brunello di Montalcino.

Posted in Brunello di Montalcino, filmul de sambata seara, la ciociara, sophia loren, vittorio de sica | Leave a comment

JOBS. STEVE JOBS

Dupa o lunga suferinta s-a stins un vizionar. In 2005 in cadrul unei prelegeri Steve Jobs si-a exprimat filosofia sa de viata si a reiterat faptul ca toti suntem datori cu o moarte:

Posted in film, steve jobs | Leave a comment

Poezie si muzica

1.Emotie de Toamna, versuri Nichita Stanescu, Muzica Nicu Alifantis

2. Cantec de Inima Albastra, versuri Mircea Dinescu, Muzica Adrian Jacota

3.  Copacii fara padure, versuri Adrian Paunescu, Muzica Tatiana Stepa

 4. Ruga Pentru Parinti,  versuri Adrian Paunescu, Muzica Stefan Hrusca

5. Ultima scrisoare,  versuri Mihai Beniuc, recita Florian Pittis

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Viral advertising

Posted in advertising, publicitate | Leave a comment

Creativitate… ABSOLUT

Posted in advertising, alsolut votka | Leave a comment

Munca in Romania

Functionarele de la ghisee sunt acre. Lucreaza cu publicul, care pune intrebari tampite. Sunt niste martire, termina programul cu nervii zdrente.

 Functionarul de birou e si el nemultumit. Ori n-are aer conditionat, ori il
trage curentul. Prea mult de munca si prea multa rutina. N-are nici un chef
de lucru. Daca ar face altceva, ar fi altfel.
 Muncitorul sta la umbra. Nu se poate lucra pe caldura asta. Spre seara,
cand caldura se mai ostoieste, e prea obosit. In plus, a si baut cinci beri.
 Pe agentul de vanzari il deranjeaza traficul. E imposibil sa  alergi prin oras, la  cum se circula. Daca i-au dat de la firma un Matiz, ar fi  lucrat mai bine pe Renault. Daca i-au dat o Skoda Octavia, ar fi preferat un Tico.
Ziaristul face prea mult teren pentru salariul pe care-l ia. La banii astia,
ar trebui sa scrie un text venit pe o agentie de presa, sa stea vreo doua
ore pe messenger si s-o intinda acasa.
Economistul castiga mai mult, dar nu merita. La cat lucreaza, ar trebui
sa-si permita o vacanta la Monte Carlo, o cabanuta la Bran si un BMW.
Taximetristul merge degeaba. Ca sa-i renteze, ar trebui sa aiba 5
lei pe kilometru. Din nefericire, clientii sunt de proasta calitate, n-ar
plati atat.
 Profesorul e scarbit de sistemul de invatamant. Salariul e mic si copiii
sunt prosti. In plus, sunt si mai bine imbracati ca el. Sa le ia ta-su
meditator.
Politistul lucreaza cu toate scursorile. Or, politistul e un tip finut,
educat. Il deranjeaza.
Ofiterul de armata stie ca un coleg de-al lui din NATO castiga mii de euro
pe luna. Stresul in armata e mare.

 Probabil ca, in Romania, nici macar presedintele nu e multumit de slujba sa.

In fond, in loc sa fie presedinte intr-o tara puternica, conduce un popor de
cacat…

Posted in angajat, munca | Leave a comment

Nostalgia unei generatii

 Uitandu-ma la cate se intampla cu generatiile actuale (rezultate negatibve la BAC, etnobotanice, lipsa de respect etc) imi aduc aminte de un manifest ce circula acum cativa ani pe internet. Il redau mai jos ancorat la 2011.

” Nascuti in jurul lui ‘ 70, vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred cei in varsta, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”. Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsa”, Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii  are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si  primii care am vazut desene animate color.
 Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la  turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
 Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la  admitere. Nu am fost  ultimii “Soimi ai Patriei” (cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic) dar am fost ultimii “Pioneri”.

 La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in  engleza… Si am  cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam  “misto” si “fain” in loc de “cool”, “marfa’, “beton”, “mortal” sau  “supertare”.

 Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place,  Twin Peaks, Dallas..si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea  inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce s-a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “MZK a-nceput cu Backstreet Boys, kre nici nu mai sunt kul acum, man!”

Am citit “Licurici”, “Pif” (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10 000 de mailuri “de dulce”. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa  “pupam pe gura” pe cine “iubeam”. Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate  baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de  “first-timers”…

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Iar daca ai (cel putin!) lacrimi in coltul ochilor, felicitari! Le meriti din plin, prietene din generatia noastra…”

Posted in adolescenta, copilarie | Leave a comment

Teoria conspiratiei

Astazi se implinesc 10 ani de la cel mai puternic KO pentru USA.

Exista tot mai multe voci care sustin ca marea putere mondiala numita Statele Unite ale Americii si-a inscenat atacurile de la 11 septembrie pentru a putea justifica interventii militare si nu numai acolo unde nu ar avea ce sa caute, motivul fiind legat de o resursa epuizabila: petrolul.

Cum nu am aflat nici acum cine l-a ucis pe JFK probabil nu vom afla in urmatorii 100-150 ani ce s-a intamplat in realitate la 11 septembrie 2001.

Pacat de cei peste 3000 de morti.

Posted in al qaeda, bush, catastrofa, dezastru, nine eleven, turnuri gemene | Leave a comment